Speranta CHIRILA este sofer de…doar 5 ani, dar povestea ei in spatele volanului este o inspiratie pentru oricine. De la 21 de ani, conduce dube de curierat – a facut asta in Anglia si acum la noi. Se apropie de 250.000 km parcursi si pentru femeile care se confrunta cu stereotipuri in trafic are un sfat simplu: ambreiaj, viteza a I-a si…acceleratie!
1. Sunteti sofer de 5 ani, timp in care ati condus dube pentru diverse firme de curierat in Anglia si in Romania! Cum ati ajuns sa alegeti aceasta meserie?
Dupa 3 ani in care am fost cofetar (o alta pasiune a mea) am decis ca e cazul sa schimb peisajul. Nu sunt o fire careia sa ii placa sa stea intr-un spatiu inchis 8 ore pe zii. Pasiunea pentru masini si condus o mostenesc de la tatal meu, sofer profesionist de peste 25 de ani, de profesie pompier. Curajul lui si pasiunea mi sau transmis in asa fel incat am ajuns sa ma simt in largul meu in momentul in care eram piesa lipsa dintre volan si scaunul soferului. Sa aleg meseria de curier mi sa parut foarte natural. Parca stiam ca asta vreau sa fac, sa interactionez cu oameni si totodata sa imi hranesc pasiunea. De la gand pana la fapta a durat foarte putin. De obicei, ce imi pun in cap, aia fac.
2. Care sunt principalele provocari ale unui sofer profesionist, in general? Considerati ca ati avut parte de provocari suplimentare pentru ca sunteti femeie si, daca da, care au fost acestea?
Principalele provocari ale unui sofer profesionist, dupa parerea mea sunt traficul, oboseala si tensiunea. Toate acestea pot fii invinse doar prin experienta. Ce traiesti pe propria piele nu vei uita vreodata. Ca femeie, ai parte cam de aceleasi provocari. Tind sa cred ca societatea din ziua de azi incepe sa inteleaga egalitatea la volan a femeilor cu barbatii. Am mai avut colege soferite si tind sa cred ca suntem chiar mai atente si mai prudente la volan decat multi barbati. O provocare suplimentara pentru o femeie apare doar atunci cand, nefiind invatata cu gabaritul diferitor masini, se vede dintr-o data la volanul unei dube sau chiar camion, desi cred ca si barbatii au parte de socul acesta. Cand am condus prima data in viata mea o duba, era noapte, ploua si era si cu volan pe dreapta, eu fiind in Anglia. Tratata cu calm, orice situatie poate fii trecuta.
3. Ati simtit vreodata o reticenta din partea colegilor barbati fata de faptul ca sunteti sofer profesionist femeie?
Da, din pacate, da. Am auzit des fraze precum „ce iti trebuie tie soferie”,” trebuia sa ramai la prajiturile tale”,” femeile nu sunt facute sa conduca”. Odata, in timp ce incarcam marfa care era extrem de grea, am auzit un coleg care zicea „daca ti-a trebuit tie femeie soferie acu ia si cara sa vezi ce inseamna soferia”. Multe din remarci au palit dupa o vreme si au reusit sa ma vada ca pe o colega de-a lor, nu ca pe un intrus si ma tratau la fel. Probabil depinde si de varsta soferitei in cauza. Eu aveam 21 de ani cand m-am angajat pe duba si multi credeau ca nu sunt in stare.
4. Credeti ca sunt anumite calitati care recomanda o femeie pentru aceasta meserie?
In primul rand trebuie sa te recomande pasiunea. Nu te urci la volan daca nu iti place,daca nu simti ca acolo e locul tau ori cu teama. Poate ca anumite calitati ar putea fii curajul, calmul si vointa. Curaj sa intrii in aceasta bransa, calm ca sa treci peste obstacole precum trafic,termene limita, oboseala , stres, si vointa de a nu renunta chiar daca ai o zii mai proasta.
5. Cat de des va confruntati cu stereotipuri privind femeile la volan? Ce sfaturi aveti pentru soferitele care se confrunta, la randul lor, cu astfel de stereotipuri?
Din pacate, inca destul de des. Incet, incet, societatea pare sa se obisnuiasca cu noi la volan, dar tot o sa apara unul care o sa zica: „femeile nu au ce cauta la volan, ele trebuie sa stea la cratita „. Un sfat pentru soferitele care se confrunta cu stereotipurile de acest fel, ar suna cam asa : ambreaj, viteza a 1-a si acceleratie! Nu asculta, nu incerca sa schimbi mentalitatea oamenilor, nu te obosii sa dai explicatii. Bucura-te de senzatia ce ti-o da acel volan si acele 4 roti si traieste viata. Societatea o sa isi schimbe mentalitatea cand va fii pregatita si cand va intelege conceptul de ”soferite”, nu doar soferi. Fa-ti treaba cat poti tu de bine si profesionist, ca femeie si te asigur ca in cativa ani oamenii isi vor anula singuri stereotipurile.
6. Care credeti ca este sursa acestor stereotipuri si ce putem face pentru a le combate?
Sursa e de fapt obisnuinta si frica de nou. Societatea e obisnuita ca barbatul sa conduca si femeia sa stea in dreapta sau la bucatarie. Orice e nou sau diferit va fi in prima faza pus sub semnul intrebarii. Sa combatem acest stereotip total cred ca nu vom putea reusi vreodata. Ce putem face noi, ca femei la volan, e sa fim profesioniste, sa zambim si sa ne facem treaba.
7. Cati kilometri estimati ca ati parcurs la volan pana acum? Care a fost cea mai lunga calatorie auto pe care ati parcurs-o?
Probabil numarul real al kilometrilor parcursi nu o sa il stiu vreodata, dar undeva intre 150.000 si 250.000 cu siguranta au fost. Nu e mult, dar pentru 5 ani de cand detin carnet a fost suficient cat sa ma faca soferita care sunt azi. Curajoasa, atenta, calma si increzatoare. Cea mai lunga calatorie a fost in Anglia, dintr-un capat in altul a tarii, putin peste 1000 de mile: plecat noaptea, livrat colete, ajuns cealalta noapte acasa. A fost nevoie de muuuulta cafea, multa rabdare si multa energie. Dar a fost frumos. Nu cred ca as da amintirile mele de la volan pentru nimic in lume. Acolo ma simt libera, ma simt puternica, simt ca detin controlul total asupra situatiei. Probabil asta simt multe femei, si cu ocazia asta va felicit, femei minunate! Fara voi, strazile ar fi mai pustii si mai triste!